Prima "cursa"

Proaspat posesor de categoria C, prin Decembrie 2017, ma tot rugam de Dani sa ma trimita pe mine sa aduc un camion pentru dezmembrat, de unde o fi el, doar sa conduc. Norocul a venit, am primit o comanda pentru o cabina dubla de Mercedes Atego, si ne-am pus pe cautat. Am gasit masina in Ungaria, am facut toate pregatirile, urma sa plecam dupa camion, dar nu cu Dani, ci cu seful nostru.

Pornim la drum, ajungem acolo cu bine, asteptam cateva ora sa se deschids firma si ne punem pe verificat camionul. Totul in regula, cu exceptia bateriilor, care erau moarte de-a dreptul. A stat camionul toata ziua pornit, cat am facut noi actele, am ajuns la el, pregatit de plecare si zic sa testez din nou bateriile. Bineinteles, moarte, nu a mai pornit. Rezolvarea a venit repede in capul meu, nu opresc motorul pana acasa. Teoretic era usor, practic, mai vedem.

Pregatit de plecare, il intreb pe Dl. Cristi unde se opreste sa manance, sa se odihneasca: "-Acasa, Dragos. Ne vedem acolo!"

Felicitari Dragos, nu ai decat sa te descurci singur pana acasa.

Mergea dracovenia bine, 92-93, depaseam tot ce prindeam, eram regele soselei😄, asta dupa ce m-am chinuit sa fac vigneta lor cu traseu, etc...

Facand abstractie de la faptul ca radio-ul prindea programe din care nu intelegeam nimic cam 10 minute pe ora, in rest auzeam doar "purici", era de-a dreptul relaxant. Oricum eram atat de entuziasmat ca in sfarsit conduc un camion, incat nimic nu putea sa imi strice buna dispozitie.

Ajung catre vama Bors, era deja noapte, si abia asteptam sa trec in Romania sa ma pun la somn.

Bineinteles ca fiind obisnuit cu trecerea vamii cu autoturismul, am ratat intrarea la camioane, am observat-o doar cand eram in dreptul ei, cam tarziu pentru o manevra. Frana, apas butonul de avarii, si in marsarier spre intrarea corecta

 Bineinteles ca mi-o iau imediat de la colegul din spate, care m-a surprins, prin statie: " - Colegule, unde vrei tu sa mergi pe acolo? Ai uitat ca esti cu un camion?".

Trec vama cu bine, intru in tara si gasesc un loc de parcare si ma arunc in pat la somn, cu motorul pornit, bineinteles. Nu ma deranja suntetul motorului, chiar ma facea sa adorm mai repede. Dar se lovea maneta schimbatorului de viteze, din trepidatii, intr-un suport cu asa spor, ca pareau niste tobe ce imi sunau exact in cap. Oprirea motorului iesea din discutie, asa ca mi-am luat bocancul si l-am pus capac peste schimbator, sa pot adormi. 

Restul drumului pana acasa a fost lejer si fara probleme, cu mine entuziasmat ca am reusit cu succes prima cursa din viata mea de sofer....

Inceputul carierei....

Chiar daca am mai condus camioane pana in acel moment, pentru a fi duse la dezmembrat, momente de care o sa va povestesc cu alta ocazie, totul aici parea diferit.

Aveam inima cat purecele pentru ca nu aveam nici o idee despre ce ma astepta aici, cunoscand firma doar din discutiile telefonice pe care le-am avut cu Vali si Manuela, care m-au "descoperit" pe Facebook, si mi-au atras atentia cu felul in care vorbeau despre locul in care se afla si de oportunitatile care ne asteptau. De ei o sa mai auziti, ne sunt aproape si in ziua de astazi, un fel de parinti adoptivi(avem mai multi astfel de parinti, si ii iubim in aceeasi masura pe toti)😁.

Am ajuns in Oldenzaal, unde am fost coplesit de marimea bazei, de sutele de camioane si remorci din interiorul ei.

Aici dam de trainerul nostru, Mircea, un clujean fain, care ne va tine un curs de 3 zile, despre felul in care urmeaza sa lucram la noua firma.

Dupa cele 3 zile de curs, ziua cea mare, in care urma sa imi cunosc profesorul, a venit.

Stiam de la semnarea contractului ca e un tip serios si disciplinat, dar foarte de treaba. L-am cunsocut in persoana lui Robert, Cay, cum ii spunem noi. Un om de care depindea intr-o mare masura felul in care cariera mea urma sa se dezvolte, omul de care imi legam sperantele, ca dupa 4 saptamani de invatare intensiva, voi reusi sa imi deschid aripile sa o iau singur pe drum, ca apoi sa vina si Mirela pentru a ne indeplini visul.

Prima zi de lucru, Daf-ul parea imens, remorca parca nu se mai termina in spatele meu, eram euforic si speriat in acelasi timp, stiind puterea si marimea pe care trebuia sa le imblanzesc, sa le tin in frau.

Una dintre primele curse am avut-o spre o fabricuta de piese pentru camioane, in Germania, iar ca sa ajungem la ea a fost nevoie sa mergem pe un drum foarte ingust unde, bineinteles, erau lucrari, veneau alte masini si camioane din sens invers, totul ca sa imi faca ziua mai usoara.

Cay s-a dovedit un profesor de exceptie, si ii sunt recunoscator si astazi, el reusind sa transforme ambitia si setea mea, in abilitati de manuire a mastodontului si disciplina in a avea grija de tot ceea ce presupune aceasta meserie. Chiar daca nu reuseam unele manevre din prima, a avut rabdare sa repetam pana era totul perfect, lucru care m-a ajutat enorm.

Dupa cele 4 saptamani de ucenicie, a venit momentul sa imi preiau camionul, doar al meu, sa ma lovesc singur de tot ceea ce urma sa apara pe parcurs...

Noi suntem...

...Dragos si Mirela, pasionati de camioane, calatorii si fotografie. Meseria pe care o practicam impleteste aceste 3 pasiuni si ne face sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna.

Am inceput acest blog pentru a ne impartasi experientele, pataniile, momentele si locurile minunate pe care le-am intalnit in calatoriile noastre. Totodata, vrem sa le aratam si celor care vor sa inceapa aceasta meserie in cuplu, ce presupune acest stil de viata.

Pentru noi, totul a inceput prin vara lui 2017, cand, din dorinta de a ne consolida viitorul, am luat decizia de a parasi tara, cel putin provizoriu. Ideea initiala nu implica meseria de soferi de camion "pe comunitate", desi suntem amandoi innebuniti dupa camioane. Eu m-am inscris la scoala de soferi prin August, iar Mirela m-a urmat la cateva luni. Muncind in acel timp la dezmembrari de camioane, cumulat cu "microbul" soferiei, mostenit de la tatal si bunicul meu, m-a facut sa obtin destul de usor permisul de conducere pentru camion. Mirela m-a urmat ambitios si, in Mai 2018, eu aveam toate categoriile si atestatele, iar  Mirela mai avea categoria CE si atestatele. Stiam ca nu ne va fi usor, fiind amandoi la inceput de drum, asa ca ne-am hotarat ca eu sa merg prima perioada fara ea, sa fiu invatat de cineva tainele meseriei, apoi sa mergem impreuna.

Visul devine realitate incepand cu 12 Iunie 2018, cand mergem catre Cluj-Napoca pentru a semna contractul, apoi imbarcarea in avionul spre Olanda pentru a incepe....