Aveam inima cat purecele pentru ca nu aveam nici o idee despre ce ma astepta aici, cunoscand firma doar din discutiile telefonice pe care le-am avut cu Vali si Manuela, care m-au "descoperit" pe Facebook, si mi-au atras atentia cu felul in care vorbeau despre locul in care se afla si de oportunitatile care ne asteptau. De ei o sa mai auziti, ne sunt aproape si in ziua de astazi, un fel de parinti adoptivi(avem mai multi astfel de parinti, si ii iubim in aceeasi masura pe toti)😁.
Am ajuns in Oldenzaal, unde am fost coplesit de marimea bazei, de sutele de camioane si remorci din interiorul ei.
Aici dam de trainerul nostru, Mircea, un clujean fain, care ne va tine un curs de 3 zile, despre felul in care urmeaza sa lucram la noua firma.
Dupa cele 3 zile de curs, ziua cea mare, in care urma sa imi cunosc profesorul, a venit.
Stiam de la semnarea contractului ca e un tip serios si disciplinat, dar foarte de treaba. L-am cunsocut in persoana lui Robert, Cay, cum ii spunem noi. Un om de care depindea intr-o mare masura felul in care cariera mea urma sa se dezvolte, omul de care imi legam sperantele, ca dupa 4 saptamani de invatare intensiva, voi reusi sa imi deschid aripile sa o iau singur pe drum, ca apoi sa vina si Mirela pentru a ne indeplini visul.
Prima zi de lucru, Daf-ul parea imens, remorca parca nu se mai termina in spatele meu, eram euforic si speriat in acelasi timp, stiind puterea si marimea pe care trebuia sa le imblanzesc, sa le tin in frau.
Una dintre primele curse am avut-o spre o fabricuta de piese pentru camioane, in Germania, iar ca sa ajungem la ea a fost nevoie sa mergem pe un drum foarte ingust unde, bineinteles, erau lucrari, veneau alte masini si camioane din sens invers, totul ca sa imi faca ziua mai usoara.
Cay s-a dovedit un profesor de exceptie, si ii sunt recunoscator si astazi, el reusind sa transforme ambitia si setea mea, in abilitati de manuire a mastodontului si disciplina in a avea grija de tot ceea ce presupune aceasta meserie. Chiar daca nu reuseam unele manevre din prima, a avut rabdare sa repetam pana era totul perfect, lucru care m-a ajutat enorm.
Dupa cele 4 saptamani de ucenicie, a venit momentul sa imi preiau camionul, doar al meu, sa ma lovesc singur de tot ceea ce urma sa apara pe parcurs...
No comments:
Post a Comment